De la caramizi la telefoane destepte

În perioada în care era la modă cartela Tempo iată că mi-a venit şi mie rândul să am telefon mobil. Cu toate că era un "rapăn" de telefon, era telefonul meu şi asta mă clasa automat ca cel mai ciotkos dintre prietenii mei. Aşadar, meet my first GSM device - Ericcson T10s:

Bateria ajungea doar pt 1 apel, semnalul mai mult nu era decât era, însă aveam telefon :).

În scurt timp, toate aceste neajunsuri urmau să dispară pentru că venise rândul unui alt "monstru" tehnologic - Motorola T190:

...la acel moment îmi părea imens display-ul acestui telefon, iar jocurile şi melodiile erau...jos pălăria.

Timpul trecea, eram clasa a 11-a şi în trend erau telefoanele cu ecran color. Aşa am ajuns pt prima oară la Calea Basarabiei. Acolo am ales varianta optimă (în opinia mea) preţ-calitate - Siemens A75:

Cine ţine minte ringtone-uri .mid? Iată acest telefon a avut onoarea de a fi delectat cu cele mai selecte melodii şi imagini (la Pan-Com 2 lei melodia/imaginea).

Deja ştiind unde se aduc cele mai noi tehnologii, am mers cu acest telefon şi cu cash adiţional pentru a face un upgrade - Siemens M65:

Gata, s-au terminat melodii .mid fără cuvinte - doar .amr, doar hardcore! :) Noul device avea camera de 0,3MP - cu asta nu te plictiseşti! Pentru moment era un telefon bun, diferit de ceea ce era pe piaţa la acel moment. Chiar mi-a plăcut. În scurt timp urma să se defecteze joystickul - marea problemă a tuturor telefoanelor din acea perioadă.

A venit timpul să trec de la Prepay la Abonament şi asta îmi permitea să aleg un telefon mobil cu reducere. Tadaaam! Sony Ericsson W200i:

Melodii MP3, poze, video, teme, jocuri si cel mai important - functia Walkman. Telefonul îmbina perfect funcţiile celor de la Sony cu durabilitatea celor de la Ericsson. Toţi 3 ani cât am folosit acest telefon am rămas mulţumit.

Ca să nu schimb prea tare anturajul însă să am ceva mai "aerodinamic", am renunţat la SE W200i în favoarea Sony Ericsson W350:

Un device elegant care păstrează aceleaşi funcţii clasice a unui Walkman de la Sony Ericsson.

Aşa s-a întîmplat că în acel moment am avut şi o cartelă YOYO şi aveam nevoie de un al 2-lea telefon. Iată aşa am dat de Nokia 6100:

Nu era cel mai performant telefon al acelor timpuri însă era o Nokia - iar asta spune totul.

Cu toate acestea, la moment aveam nevoie de un telefon la care bateria ţine o săptămână, aşa că alegerea era evidentă Nokia 1100:

...are şi fonarik :)

Peste câteva luni am renunţat cartela YOYO, am vândut 1100 şi SE-ul, şi am trecut la ceva simplu şi genial - Nokia 2730:

Telefonul îşi merita toţi banii, era o рабочая лошадка în tot sensul cuvântului. Nu-mi aduc aminte să mă fi lăsat vreodata la greu. Tot respectul pentru acest telefon.

În acest moment am pus punct telefoanelor care doar sună şi primesc SMS-uri şi am început o etapă nouă - telefoanele deştepte. Prima experienţă a fost iPhone 3GS:

Atâtea funcţii noi, applicaţii, App-Store, Jailbreak, internet pe telefon şi multe alte chestii pe care nu eram gata să le văd într-un telefon mi-au schimbat complet modul în care interacţionez cu acest device. Odată cu iPhone-ul am devenit mai organizat, mai ordonat parcă. Au dispărut din agendă contactele charm9irl, Zarik, Detka şi altele, totul a devenit mai simplu şi mai clar. Am început să utilizez e-mail-ul ca metodă de comunicare pe care o verifici zilnic şi nu o dată în lună cum o făceam pînă atunci. 

Dar anii trec, aplicaţiile se updatează iar telefonul tău degradează moral şi trebuie schimbat. Astfel am făcut un upgrade pe aceeaşi linie şi am achiziţionat iPhone 5:

Acest telefon îl utilizez şi la moment-ul de faţă şi mă satisface din toate punctele de vedere. 

Cam acesta a fost "drumul" parcurs de mine de la "cărămizi" pînă la smartphoane.

Vă îndemn şi pe voi să vă aduceţi aminte de primele telefoane... aşa чисто поржать :)